În anul 1961 Republica Dominicană încă mai era sub regimul dictatorial al lui Rafael Trujillo. Surorile Patricia, Minerva și Maria Teresa Mirabal au fost ucise pe data de 25 noiembrie a aceluiaşi an din ordinele dictatorului deoarece se opuneau regimului. Acest eveniment nu a făcut altceva decât să le transforme pe cele trei un simbol al eroismului internaţional şi în 1999 Adunarea Generală ONU să declare 25 noiembrie Ziua Internaţională de eliminare a violenţei împotriva femeilor.

În fiecare zi, în întreaga lume, femeia este victimă a violenţei atât  fizice cât şi psihice sub diferite forme de la agresiune verbală și violenţă domestică şi până la mutilare și tortură.

Însă manifestările sunt mult mai sublime, de la educaţie deficitară pentru femei până la perpetuarea unui model de familie în care violenţa reprezintă un mod de viaţă, femeia fiind un sclav. Atunci când actele de violenţă se petrec în faţa copilului, care devine martor, putem spune clar că există victime colaterale care pot suferi chiar traume pe termen lung.

Multe femei speriate de ideea că nu se pot descurca fără cei care le agresează constant dar şi de stigmatizarea celor din jur, acceptă tacit să fie agresate.

Putem schimba ceva? Şi dacă putem, de ce şi cum?

“Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.” ( Articolul 1, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).

În ciuda acestei recunoaşteri la nivel global există o mare dificultate în ceea ce priveşte implicarea politică, a mass-mediei și resursele necesare.

În primul rând trebuie să înţelegem faptul că violenţa asupra femeilor nu este o problemă individuală, privată, ci este una publică deoarece reprezintă o încălcare a drepturilor omului. Aşadar, este nevoie de implicarea cât mai multor persoane în a schimba atitudinea şi comportamentul pentru a aduce o rezolvare.

În al doilea rând este nevoie ca această conştientizare să se răsfrângă în comportamentul fiecăruia pentru a duce mai departe puterea exemplului prin care toate fiinţele umane sunt egale şi nu ar trebui tolerată nici o formă de violenţă asupra nici uneia dintre ele. Mai pe scurt: atitudinea şi valorile ce ne formează concepţiile.

Dacă putem, depinde numai şi numai de noi însă trebuie să nu uităm că femeia nu este un sclav, iar problema violenţei împotriva acesteia a devenit una publică ce necesită conştiinţa şi dorinţa tuturor ce doresc o societate bazată pe egalitate în demnitate şi drepturi.

De aceea cu ocazia zilei de 25 noiembrie a fiecărui an se întreţin acţiuni cu scopul de a ridica gradul de conştientizare asupra acestei probleme sociale.