Standarde pentru educația sexuală în Europa

Tendința crescătoare către globalizare și răspândirea rapidă a informațiilor, combinate cu prevalența ridicată a infecției cu HIV și violenței sexuale, sunt factori, identificați de cercetători ai mediului social, factori care sugerează că educația sexuală și conștientizarea sunt soluții cheie pentru a minimiza și menține la un nivel scăzut problemele legate de sex ale generațiilor tinere din Europa Occidentală.

 

În acest sens, WHO, Organizația Mondială a Sănătății (World Health Organization) a elaborat ghiduri și standarde naționale pentru educația sexuală, cu scopul de a defini procesul învățării tinerilor despre aspectele cognitive, emoționale, sociale și fizice ale sexualității, ținta principală fiind suportul și protecția dezvoltării sexuale. De asemenea, s-a introdus sexualitatea ca întreg, prin procesul de furnizare a informațiilor imparțiale și corecte din punct de vedere științific. Principalele provocări au provenit din introducerea și extinderea acestui tip de educație în școlile comunității europene, frica și concepțiile greșite fiind motivele din spatele reticenței și rezistenței întâmpinate.

 

Acest document abordează două părți esențiale ale procesului vizat. În primul rând, introduce educația sexuală ca întreg și îi definește relevanța pentru generația tânără. În al doilea rând, prezintă metode practice pentru implementarea acestor standarde folosind o matrice.

 

Pentru început, aceste standarde ajută la dezvoltarea pozitivă și sănătoasă a atitudinilor privitoare la sexualitatea tinerilor. Ele pot fi folosite pentru acțiuni de advocacy, cum ar fi convingerea factorilor de decizie de necesitatea modificării și aducerii la zi a legilor, sau înnoirea curriculelor școlare cu includerea educației sexuale.

 

Înainte de a internaliza aceste standarde, ar trebui să devenim familiari cu componentele esențiale ale unei educații sexuale sănătoase. Astfel, se identifică și definesc două tipuri de educație: prima este educația formală, cea care se concentrează pe problemele legate de sex și pe strategiile de prevenire a acestora, cu asistența profesioniștilor și educația informală, cea care implică rolul și contribuția părinților în creșterea conștientizării și a înțelegerii în rândul copiilor. Cele două tipuri de educație sunt complementare din moment ce tinerii au nevoie de cunoștințele și informațiile deținute de profesori, la școală, pe de-o parte, și de suportul moral, înțelegerea și ghidarea acordate de părinți acasă, pe de altă parte; toate acestea pentru o protecție și eficientă a dezvoltării lor sexuale.

 

Din punct de vedere istoric, “Adolescenţa”, a fost definită în anii 1970, ca fiind faza direct următoare copilăriei în viaţa individului. Identificarea acestei faze, în această perioadă, s-a datorat în principal producţiei de contraceptive, “Pilula”, în special, şi legalizarea avortului. În acel moment a apărut apelul pentru educaţia sexuală, pretinzând sprijinirea şi consolidarea dezvoltării sexuale a tinerei generaţii.

 

Astfel, educaţia sexuală în şcoli a început în Suedia în 1955 şi s-a răspândit în ţările din Europa de Vest în anii 1970 şi 1980. În Franţa, Marea Britanie şi Spania acest tip de educație a fost introdus abia în secolul 21. Apoi, în 2003, a devenit obligatorie în şcolile primare din Irlanda. Când vine vorba de Europa Centrală şi de Est, educaţia sexuală a început după căderea comunismului. Cu toate acestea, a fost semnificativ faptul că nu a fost destul de răspândit şi schimbul de informaţii şi statistici între aceste regiuni, în principal, din cauza barierelor de limbă. Documentele şi cercetarea au fost scrise, de obicei, şi s-au desfăşurat în limba maternă, fapt ce nu le-a permis să devină internaţionale.

 

O educaţie sexuală eficace ar trebui să furnizeze informaţiile necesare exacte, la momentul potrivit. Prin urmare, importanţa de a începe această educaţie într-un stadiu timpuriu în viață este mult încurajată de către autori şi profesionişti, ştiind că sexualitatea se dezvoltă la oameni încă de la naştere. Cu toate acestea, agenții activi care participă la o astfel de educaţie trebuie să aibă în vedere faptul că răspunsurile la întrebări ar trebui să fie adecvate vârstei şi explicaţiile pentru curiozități ar trebui să fie relevante pentru stadiul fiecărui individ de dezvoltare morală, fizică, şi cognitivă. În cele din urmă, educaţia sexuală ar trebui să fie considerată un subiect multidisciplinar predat ca o oră separată, independentă, şi sprijinită prin intervenţii din afară ale specialiştilor şi implicarea părinţilor în procesul de predare.

 

Programele pentru educaţia sexuală sunt împărţite în 3 categorii, prima fiind “abstinența”, susţinută de republicanii din Statele Unite, a doua fiind “educaţie sexuală cuprinzătoare”, în care abstinența este opţională şi utilizarea de contraceptive este o soluţie acceptată şi a treia fiind educaţia sexuală integrată (holistică) care include educaţia informală dar cu o perspectivă mai largă asupra creşterii personale şi sexuale.

 

Multe intervenţii şi iniţiative au fost luate pentru a promova programele de educaţie (raportul din 2001 al OMS pentru Strategii privind sănătatea sexuală şi a reproducerii, precum şi un manual publicat de către Consiliul Populaţiei ce implică orientări şi activităţi pentru o abordare comună privind sexualitatea, genul, etc …). În plus, este cunoscut faptul că în fiecare document sau raport termenii cheie ar trebui să fie definiți, astfel încât, unele definiţii importante au fost menţionate în scopul de a asigura urmarea unui sens unic, comun în acest raport.

 

Unele argumente în favoarea importanţei educaţiei sexuale sunt identificate şi trebuie să fie luate în considerare: în primul rând, sexualitatea este o caracteristică inerentă a naturii umane. Prin urmare, fiecare fiinţă umană are dreptul de a afla mai multe despre ea. În al doilea rând, după cum s-a menţionat anterior, o educaţie informală nu este eficientă dacă nu este cuplată cu o educaţie formală. Astfel, toţi agenţii implicaţi ar trebui să participe activ în procesul de predare. În al treilea rând, educația sexuală sănătoasă și completă serveşte ca un instrument împotriva mass-media şi tehnologiei, care pot transmite prejudecăţi şi informaţii distorsionate pentru tineri. În cele din urmă, prin educaţia sexuală, adolescenţii vor deveni informați cu privire la modalităţile de prevenire a riscurilor pentru sănătate, din moment ce sexul nu mai este un tabu social.

 

Nu în ultimul rând, agenții cheie ar trebui să fie identificati, pentru o punere în aplicare mai eficientă a programelor. Aceștia pot fi etichetați drept direcți, cum ar fi şcoli, părinţi etc., sau indirecți, cum ar fi ONG-urile, instituţiile juridice şi ştiinţifice etc. Toţi agenţii trebuie să fie bine pregătiţi, deschişi şi foarte motivaţi, axați pe un obiectiv principal, care este acela de a ajuta elevii să învețe mai multe despre comunicare, negociere, despre reflecţia de sine şi alte abilităţi importante.

 

Ca un punct final,  în partea a doua a standardelor este introdusă o matrice, care este împărţită pe grupe de vârstă şi care subliniază standardele de bază care ar trebui să fie urmate şi sunt de aşteptat de la fiecare grupă de vârstă.

 

Ca o concluzie, organizaţiile din întreaga lume ar trebui să devină active în răspândirea importanţei educaţiei sexuale în comunităţi. Astfel, în acest domeniu, acest raport serveşte ca punct de plecare pentru dezvoltarea curriculum-ului de educaţie sexuală şi ca o referinţă şi ghid pentru organizaţii şi agenţii care ar dori să ia parte la procesul de educație.

 

Autor: Jessy Rizk

Alte articole

Prezervativul

Este o învelitoare din latex, închisă la unul din capete, care acoperă penisul în timpul contactului sexual. Eficienţă: 85-98% (depinde de corectitudinea folosirii) Acţiune: Colectează sperma împiedicând contactul ei cu organismul femeii. Avantaje: PrezervativulUşor...

read more
Dezvoltarea la Baieti

Pubertatea - secvenţa maturării din timpul pubertăţii este previzibilă dar viteza la care se va produce e foarte variabilă. În general, debutul pubertăţii se face între 10-14 ani. Debutul pubertăţii este cu 2 ani mai târziu la băieţi decât la fete. Debutul pubertăţii...

read more
Metode contraceptive chirurgicale

Este o metodă chirurgicală de întrerupere a fertilităţii la cererea femeii sau a bărbatului. Eficienţă: 98-99,5% (la sterilizare feminină, în funcţie de tehnica folosită şi timpul scurs de la intervenţie) 96-99,9% (la sterilizare masculină, în funcţie de timpul scurs...

read more

0 Comments

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *