De obicei, când auzim cuvântul educaţie, gândul ne duce imediat la şcoală sau la părinţi deoarece ei au, probabil,  cea mai mare contribuţie în dezvoltarea noastră. Cu toţii ştim că, în mod obişnuit, după cei “7 ani de acasă” primiţi de la părinţi, mai departe şcoala devine centrul educaţiei noastre cu foarte mari influenţe din partea prietenilor, însă, fie că suntem conştienţi sau nu, întreaga realitate ce ne înconjoară are un rol important în formarea personalităţii noastre începând cu religia şi terminând chiar cu regiunea în care trăim. Printre cele mai moderne forme de educare se numără chiar operele dramatice, mai precis piesele de teatru.

Încă din antichitate teatrul a fost utilizat ca formă de divertisment. Fie că povestea fapte din istorie sau că relata evenimente din comunitatea respectivă, teatrul crea momente de neuitat atât prin intermediul acţiunii sau replicilor personajelor cât şi prin intermediul personajelor propriu-zise.

Tocmai pornind de la această idee prin care oamenii îşi schimbă comportamentul observandu-i pe alţii, s-a elaborat principul conform căruia teatrul poate fi utilizat atât ca formă de divertisment cât şi în scopuri educative.

Prin teatru în educaţie înţelegem o piesă ce are ca scop îmbogăţirea cunoştinţelor, schimbarea atitudinilor, comportamentelor si modului de gândire al spectatorilor. Prin ce se deosebeşte teatrul ca metodă de educaţie de celelalte metode clasice? Pe lângă cadrul teoretic, o piesă de teatru are o forţă afectivă, psihologică și chiar spirituală care acţionează asupra publicului ţintă. De aceea, prin teatru se pot dezbate teme delicate precum sexualitatea, consumul de droguri, violenţa asupra femeilor, diferite aspecte legate de sănătate, în special prevenirea HIV/SIDA. Această capacitate a teatrului de a se apropia mai mult de suflet face din el o metodă de educare unică.

Teatrul îi influenţează pe oameni…

După cum am menţionat anterior, în primul rând piesa de teatru cu scop educativ este destinată unui public ţintă, astfel încât de cele mai multe ori personajele sunt o oglindă a spectatorilor. Într-o lume în care domină experienţele video oamenii parcă privesc viaţa cu alţi ochi în momentul vizionării unei piese de teatru. Astfel, atenţia spectatorilor poate fi captată mai uşor, iar încetul cu încetul ei devin implicaţi într-o experienţă atât psihologic, cât şi spiritual. Aşadar, influenţa piesei de teatru devine una mai complexă care îşi propune să schimbe nu numai cunoştinţele cât şi atitudinea, comportamentul, intelectul etc.

Cu toate acestea, pentru a avea un impact puternic, pe lângă influenţa afectivă, teatrul ca metodă de educare trebuie să transmită mesaje puternice prin intermediul scenelor.

Educaţia oamenilor trebuie realizată în mod constant, indiferent de vârstă, prin diferite metode, iar teatrul este una dintre ele și reuşeşte să dezbată teme și motive ce ating limitele curiozităţii umane.

Autor: Cosmin Obretin