România, audiată de ONU: sunt respectate în ţara noastră drepurile economice, sociale şi culturale, inclusiv cele sexuale şi reproductive?

25-11-2014

Sigla ONUMembrii societății civile au prezentat în fața Națiunilor Unite principalele deficiențe ale statului în asigurarea respectului față de drepturile sexuale și reproductive în Romania.

Organizațiile societății civile care au demarat acest demers atrag atenția că nu există în școli un program de educație sexuală obligatorie şi bazată pe respectul principiilor de drepturile omului. Lista de probleme continuă: există bariere nejustificate care împiedică accesul la informație și metode contraceptive, femeile care trăiesc cu HIV/SIDA sunt discriminate în accesul la servicii de sănătate reproductivă și statul este incapabil să asigure în toate spitalele accesul femeilor la întreruperi de sarcină sigure și legale. Mai mult, România nu depune suficiente eforturi  pentru a preveni în termeni reali mortalitatea maternă. Reprezentanții guvernului au fost audiați joi, 20 noiembrie 2014, pentru a răspunde în fața Comitetului pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale al Națiunilor Unite, aflat la cea de-a 53 sesiune în Geneva.

În România, educația sexuală nu este obligatorie, în condițiile în care țara noastră are una din  cele mai mari incidențe a sarcinilor în rândul adolescentelor din Uniunea Europeană. Datele disponibile arată că doar 12% dintre elevi au fost înscriși la disciplina opțională “Educație pentru sănătate”, dar nu se ştie câţi dintre ei au avut oportunitatea de a participa şi la lecţii de educaţie sexuală. Mai mult, subiectele predate acoperă doar un număr mic de teme din domeniul educaţiei sexuale, iar numărul de şcoli care au profesori formaţi pentru a susţine aceste ore nu este cunoscut.

Statul nu depune suficiente eforturi  pentru a preveni mortalitatea maternă. În ciuda scăderii ratei mortalității materne după 1990, România înregistrează în continuare cea mai ridicată cifră din Uniunea Europeană. Guvernul ar trebui să se asigure că analizele nu se limitează doar la identificarea cauzelor care au dus la decesul mamelor ci se elaborează măsuri adecvate în vederea prevenirii apariţiei unor cazuri similare în viitor.

O altă problemă importantă a României este accesul la contracepție, încă restricționat pentru multe femei. Contraceptivele nu sunt acoperite de asigurarea socială de sănătate. Mai mult, femeile ce aparțin unor categorii defavorizate au dreptul la contracepție gratuită, dar guvernul nu mai alocă fondurile necesare pentru a achiziționa produse contraceptive din 2013. În ultimii cinci ani nu au fost alocate fonduri pentru promovarea informaţiilor corecte privind contracepţia modernă, nici în rândul specialiştilor şi nici în rândul publicului larg.

O problemă gravă este restricționarea accesului la servicii de întrerupere de sarcină sigure și legale. În ciuda faptului că legislația din România permite și garantează dreptul la întrerupere de sarcină, există femei care sunt în continuare nevoite să recurgă la întreruperi de sarcină ilegale și care le pun viața în pericol. În 2009, 53 de femei au recurs la o întrerupere de sarcină ilegală care a necesitat spitalizare. În 2012, numărul de asemenea cazuri a crescut la 119. Numărul spitalelor care nu mai oferă servicii de avort justificate prin invocarea obiecţiei de conştiinţă de către ginecologii angajaţi este în continuă creştere. Aceste decizii personale sunt transpuse chiar în politici instituționale din ce în ce mai răspândite – în 2011, 6 spitale publice  din țară nu oferea  întreruperi de sarcina. În 2013, numărul acestora a crescut în mod îngrijorător la 13, lăsând teritorii din ce în ce mai mari fără acoperire cu servicii de avort.

Nu în ultimul rând, accesul femeilor care trăiesc cu HIV/SIDA la servicii de sănătate sexuală şi reproductivă și este deseori limitat  sau restricționat în totalitate. Numeroase spitale teritoriale, judeţene, chiar clinici universitare deseori refuză internarea femeilor care trăiesc cu HIV/SIDA pentru asistenţă la naștere, invocând motive nejustificate de precauţiuni suplimentare necesare în cazul acestor femei, ceea ce ridică fie suspiciunea nerespectării normelor impuse de precauţiunilor universale, deci a siguranţei oricăror persoane care se tratează în aceste spitale, fie existenţa unor cazuri flagrante de discriminare.

Acest demers este susținut de o serie de organizații neguvernamentale cu activitate în domeniu, precum:

  • ECPI - Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice
  • SECS - Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală
  • Asociația ACCEPT
  • Centrul Parteneriat pentru Egalitate
  • Asociația de Planificare Familială din România
  • Fundația pentru o Societate Deschisă
  • Institutul pentru Politici Publice
  • Centrul pentru Politici și Servicii de Sănătate

Comenteaza aici

 Username (*obligatoriu)

 Email (*nu se va afisa)

 Website (*optional)