Politici Familiale si de Gen

08-09-2009

Sigla UNFPAÎn timp ce politicile de protecţie a familiilor cu copii s-au diversificat, iar efortul financiar al statului a crescut semnificativ, sistemul de protecţie socială a familiilor se bazează pe acordarea de beneficii financiare, în detrimentul dezvoltării serviciilor de îngrijire şi creştere a copilului, arată raportul „Politici Familiale şi de Gen în România” publicat cu sprijinul UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie.

În contextul demografic actual – o fertilitate scăzută, emigrarea populaţiei active importantă atât prin potenţialul său în creşterea natalităţii, cât şi prin cel economic – şi al unor tendinţe evidente de îmbătrânire a populaţiei, politicile sociale au un rol major în ameliorarea sau accentuarea acestor perspective şi a riscurilor sociale şi economice pe care le presupun.

O problemă specială la nivelul familiei o reprezintă fertilitatea deosebit de scăzută, în prezent, modelul românesc fiind cel al familiei restrânse, cu unul, cel mult doi copii. Naşterea unui copil este asociată cu importante costuri materiale, dar şi cu probleme la locul de muncă, în special în rândul femeilor, ceea ce denotă nevoia familiilor de sprijin la nivelul serviciilor de creştere a copiilor şi de facilitare a accesului pe piaţa muncii, pe lângă ajutorul financiar pe care îl aşteaptă din partea statului.

Sistemul românesc actual de reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie se bazează pe măsuri de susţinere financiară, care, în comparaţie cu măsurile similare din spaţiul european, asigură într-o mare proporţie înlocuirea veniturilor anterioare şi se acordă pe o perioadă îndelungată. Aceasta asigură o bună acoperire doar pentru copiii până în 2 ani, copiii în vârstă de 2-3 ani rămânând într-o proporţie covârşitoare în afara sistemului formal de îngrijire. În plus, încurajează accesarea concediului parental până la expirarea perioadei maxime, creând premisele pentru o reintrare greoaie a beneficiarilor pe piaţa muncii.

Politicile familiale din România nu încurajează dezvoltarea serviciilor publice şi private de îngrijire a copiilor. Oferta de servicii publice înregistrează un regres începând cu anii 1990, în timp ce oferta de servicii private nu reprezintă o alternativă viabilă nici din punct de vedere al costurilor şi nici al nivelului lor de dezvoltare. Creşterea ofertei private depinde simultan de capacitatea financiară a familiilor şi de existenţa unor măsuri fiscale sau de subvenţionare a costului acestor servicii.

Dezvoltarea unor servicii publice de îngrijire a copiilor accesibile familiilor, deducerile fiscale pentru achiziţionarea serviciilor private sau încurajarea reţelelor private de bone sunt măsuri practicate cu succes în Franţa, Belgia şi Austria, care degrevează părinţii de sarcinile de îngrijirea a copiilor şi sunt asociate cu rate crescute ale fertilităţii şi ale ocupării în rândul femeilor.

Raportul „Politici Familiale şi de Gen în România” se înscrie în linia documentelor-suport pentru politici sociale în domeniul populaţiei şi dezvoltării, pe care UNFPA le-a facilitat în ultimii ani. Noutatea raportului derivă din îmbinarea indicatorilor socio-demografici cu analiza politicilor familiale şi cu datele de opinie obţinute în cadrul studiului „Generaţii şi Gen”.

Comunicatul a fost emis de UNFPA şi mai multe informaţii pot fi găsite la http://www.unfpa.ro.

Comenteaza aici

 Username (*obligatoriu)

 Email (*nu se va afisa)

 Website (*optional)