Declinul demografic şi viitorul populaţiei României

08-12-2007

România a intrat în al optsprezecelea an de declin al populaţiei şi nu există perspective de stopare a acestei scăderi. Dimpotrivă, tendinţa va continua şi în anii următori. Realitatea demografică din ţara noastră poate fi caracterizată prin termenul de criză demografică latentă.

Mecanismele care au condus la scăderea populaţiei României cu aproape 1,5 milioane de oameni din 1990 până în prezent şi la deteriorarea structurii pe vârste a populaţiei sunt:

  1. fertilitatea- cu o valoare de numai 1,3 copii la o femeie, aceasta este scăzută şi nu asigură înlocuirea generaţiilor. Pentru înlocuirea generaţiilor, fertilitatea ar trebui sa fie de 2,1 copii la o femeie;
  2. migraţia externă - este necunoscută ca dimensiune, dar are valori foarte ridicate (în special migraţia temporară pentru muncă). Dintre cei plecaţi la muncă, 65% au vârste între 20 şi 40 de ani, persoane care pot aduce pe lume copii;
  3. mortalitatea generală- înregistrează încă valori ridicate în România, deşi s-a stabilizat după 2000 în jurul valorii de 12 decedaţi la 1000 de locuitori.

Rezultatele acestor factori sunt: o populaţie îmbătrânită - puţini copii şi tineri şi o populaţie de peste 60 de ani numeroasă - şi un raport de dependenţă de 34 de vârstnici la 100 de persoane adulte. Această situaţie are consecinţe economice şi sociale grave şi necesită măsuri urgente de restructurare coerentă a sistemului de asigurări sociale, a celui medical şi a sistemului de educaţie care să ia în considerare realitatea demografică din ţară.

Încotro?

Scenariul 1:

În prezent fertilitatea este de 1,3 copii la o femeie. Menţinerea acestui nivel al fertilităţii ar avea următoarele consecinţe:

  1. diminuare drastică a dimensiunii populaţiei în vârstă de muncă - populaţia de 20-64 ani ar ajunge la numai 9 milioane în anul 2050, cu 4 milioane mai mică decât în prezent.
  2. o creştere rapidă a populaţiei vârstnice - populaţia de 65 ani şi peste ar ajunge la 5 milioane în 2050 faţă de 3,2 milioane cât este astăzi.o degradare a raportului de dependenţă - raportul de dependenţă va ajunge la 115 persoane tinere şi vârstnice la 100 de persoane adulte. De reţinut că, în primă fază, o redresare a natalităţii va duce doar la amplificarea raportului de dependenţă prin creşterea populaţiei tinere, inactivă economic.
  3. o scădere a populaţiei de vârstă şcolară - odată cu pătrunderea generaţiilor din ce în ce mai puţin numeroase născute după 1989. Populaţia cu vârsta între 3 şi 23 de ani este astăzi de 5,7 milioane şi ar ajunge la 4,2 milioane în 2025, respectiv la 2,7 milioane în 2050. Populaţia cu vârsta între 19 şi 23 de ani, din care se recrutează populaţia universitară, va fi compusă până în anul 2025 doar din populaţia aflată deja în viaţă (generaţii născute înainte de 2006) care nu poate fi în nici un fel influenţată ca dimensiune. Această populaţie este în prezent formată din 1,6 milioane, dar va scădea la 1 milion până în 2025. Dacă se menţine fertilitatea actuală, în anul 2050 această populaţie va număra 700 de mii de persoane.

Ce facem?

Populaţia reprezintă elementul central în definirea şi structurarea oricărei strategii pentru o dezvoltare socio-economică durabilă. În momentul de faţă, mai mult ca niciodată, România are nevoie de o viziune realistă asupra dezvoltării sale economice şi sociale pentru următoarele decenii, iar populaţia este factorul major al acestei viziuni.

Instrumentul folosit în elaborarea programelor şi strategiilor de dezvoltare economică şi socială sunt proiectările demografice.

Reînnoirea unei populaţii are la bază un principiu foarte simplu: o femeie trebuie să aducă pe lume, în medie, doi copii pentru a se asigura simpla înlocuire a generaţiilor şi stabilitatea numărului populaţiei.

În orice model de prognoză demografică, numărul copiilor depinde de două variabile: numărul femeilor aflate la vârste fertile şi ratele de fertilitate (adică numărul de născuţi la 1000 de femei de o anumită vârstă). În momentul de faţă, România are o structură pe vârste deteriorată care nu mai poate fi ameliorată până în 2020.

Deoarece după 1990 s-au născut generaţii puţin numeroase, chiar dacă fertilitatea ar creşte imediat şi s-ar menţine constantă pe următorii 10-15 ani, declinul demografic nu va mai putea fi stopat decât în a doua jumătate a secolului. De aceea, este nevoie de măsuri imediate pentru ca sistemul de asigurări sociale, cel medical şi sistemul de educaţie să poată face faţă tuturor acestor schimbări.

Redresarea structurii pe vârste este o urgenţă, se poate face doar prin măsuri imediate, cu efecte pe termen lung şi foarte lung.

Proiectările demografice de mai jos propun alternative şi motivează un parcurs care să ducă la diminuarea derapajului demografic în dimensiune şi consecinţe.

Scenariul 2:

Până în 2010, fertilitatea ar cunoaşte o redresare de la 1,3 copii la 1,8 copii la o femeie şi s-ar menţine constantă

Scenariul 3:

Până în 2010, fertilitatea ar ajunge la 1,8 copii la o femeie şi până în 2020, fertilitatea ar atinge nivelul de înlocuire a populaţiei de 2,1 copii la o femeie şi ar rămâne la acest nivel

În ambele scenarii, până la mijlocul secolului, situaţia demografică a ţării nu se poate ameliora decât prin diminuarea intensităţii deteriorării structurii pe vârste. Consecinţele scăderii şi menţinerii fertilităţii la 1,3 copii la o femeie şi efectele accentuării procesului de îmbătrânire demografică nu pot fi eliminate imediat. Abia în a doua jumătate a secolului, prin politici inteligente, s-ar putea ajunge la stoparea declinului demografic.

Cauzele sunt determinate de faptul că, deşi fertilitatea ar putea să crească, numărul mamelor va continua să înregistreze valori scăzute (prin pătrunderea în acest segment de populaţie a generaţiilor reduse ca număr, născute după 1989) şi de faptul că mortalitatea la 60 de ani şi peste va creşte (prin creşterea numărului şi a ponderii populaţiei de peste 60 de ani).

Eventualele avantaje vor apărea după 2050 când, prin redresarea fertilităţii, numărul populaţiei active economic ar ajunge la 7,9 milioane în scenariul 2 şi la 8,3 milioane în scenariul 3, iar raportul de dependenţă economică dintre adulţi şi vârstnici s-ar diminua.

Adoptarea unei strategii naţionale privind populaţia şi dezvoltarea, realistă, coerentă şi de largă perspectivă, este singura posibilitate de stabilizare a situaţiei demografice a ţării şi de stopare a declinului demografic pe termen foarte lung.

Descarcă studiul

Andrei, la data 29-03-2009 si ora 2:25 pm a scris:

Este foarte interesant….

Comenteaza aici

 Username (*obligatoriu)

 Email (*nu se va afisa)

 Website (*optional)